PORNOGRAFIA SI MOLESTAREA COPIILOR Imprimare
Scris de Administrator   
Vineri, 14 Mai 2010
Vizualizări: 4438
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
 
                                                                  

Ianuarie 28, 2010

PORNOGRAFIA SI MOLESTAREA COPIILOR

Scriem astazi mai pe larg privind un studiu publicat anul trecut de psihologi americani in legatura cu pornografia infantila. Am decis asupra acestui subiect pentru ca pornografia infantila este o plaga in Romania. Media romana scrie din cind in cind asupra acesui subiect dar autoritatile par indiferente. Sexualizarea minorilor este o realitate tot mai severa iar copiii nostri nu sunt scutiti de acest trend diabolic. De fapt, Romania este cotata printre tarile cele mai indiferente privind combatea pornografiei infantile. Materialul de mai jos a fost prelucrat pentru AFR de Alexandra Zarnescu (AFR Bucuresti) pe baza unui articol publicat in decembrie 2009 in revista americana Family Violence. (Violenta in Familie) Teza principala a celor doi psihologi autori este ca exista o conexiune directa intre adultii care vizioneaza sau distribuie pornografia infantila si molestarea sexuala a minorilor. Parinti, protejati-va copiii!! Textul in limba engleza al studiului poate fi acesat in acest link http://www.apa.org/monitor/2009/12/child-abuse.aspx

Psihologii clinici americani prof. univ dr. Michael Bourke si prof. univ. dr. Andres Hernandez au facut valuri in randul specialistilor in psihologie si al fortelor de ordine publica cu recenta publicare a unui articol, sugerand ca indivizii invinuiti de distribuirea pornografiei infantile pe Internet si cei care comit efectiv acte de corupere de minori sunt, in multe cazuri, unii si aceeasi.

„Exista presupunerea, in cadrul programelor de tratament, al curtilor de judecata, in cadrul investigatorilor si in literatura de evaluare, ca aceste doua grupuri ar fi  disjuncte“, spune Bourke, Psihologul sef al U.S. Marshals Service, care a efectuat cercetari impreuna cu Hernandez intre 2002 si 2005 la Penitenciarul Federal din Butner, Carolina de Nord. „Insa, in decursul tratamentului, acesti barbati ne dezvaluiau ca nu se margineau doar la folosirea Internetului — de fapt, era doar un comportament adjunct“.

Studiul, publicat in numarul din aprilie al publicatiei americane Family Violence (Vol. 24, Nr. 3), a analizat informatii cu privire la 155 de barbati vinovati de posesia, primirea sau distributia pornografiei infantile prin Internet, care au participat la un program de terapie de 18 luni. Ca parte a programului, acestia au fost evaluati prin mai multe metode, printre care si elaborarea unei „liste a victimelor“, in care acestia au dezvaluit numarul, desi nu intotdeauna si identitatea copiilor pe care i-au molestat.

La momentul condamnarii, pentru 74 la suta dintre barbati nu existau dovezi ca ar fi molestat minori. La sfarsitul tratamentului, insa, in proportie de 85 de procente recunoscusera ca ar fi molestat sexual un copil cel putin odata, cu o medie de 13,5 victime pe inculpat, conform studiului. Valorile sunt aproape duble in comparatie cu alte studii, discrepanta pe care autorii o atribuie faptului ca acesta este primul studiu care examineaza infractori ce au dezvaluit abuzuri ramase necunoscute de-a lungul timpului, pe cand alte studii au analizat, in principal, condamnari sau marturii facute de indivizi in afara unui mediu de tratament.

„Echipa noastra a lucrat in medie 18 luni cu fiecare inculpat, intr-o atmosfera de incredere reala intre inculpat si terapeut“, care i-a incurajat pe barbati sa spuna adevarul despre ei insisi, spune Bourke.

Inainte de publicare, studiul a fost o sursa de controverse in cadrul Biroului Inchisorilor din SUA. Desi Biroul Inchisorilor a evaluat prin surse interne documentul si a fost acceptat pentru publicare in Journal of Family Violence (vol. 24, no. 3), Biroul Inchisorilor a cerut suspendarea publicarii in 2007, cand un oficial pentru relatii cu publicul al Biroul Inchisorilor a sesizat ca Bourke si Hernandez nu-si modificasera articolul pentru a include modificarile sugerate de un avocat al Biroul Inchisorilor, spune Bourke. Acele modificari ar fi subapreciat natura stiintifica a lucrarii prin eliminarea unor elemente de limbaj profesional si inserarea unor substituenti necorespunzatori care minimizau importanta cercetarii, inclusiv mentiunea ca rezultatele nu puteau fi generalizate si la alti astfel de inculpati, noteaza Bourke. (Suprimarea studiului a fost reportata de The New York Times intr-un articol de prima pagina pe 19 iulie 2007).

Echipa de cercetare a ramas, insa, ferma si a refuzat sa faca schimbarile.

„Am considerat ca ar fi fost incorect stiintific sa spunem ca descoperirile nu sunt generalizabile – pur si simplu
nu cunoastem gradul in care rezultatele sunt generalizabile si la alti vinovati de pornografie infantila“, explica Hernandez. „Studiul nostru era explorator, iar scopul nostru era sa evidentiem aparenta co-morbiditate a doua forme de criminalitate aparent distincte“. Odata ce Bourke si-a ocupat postul la Marshals Service, a contactat Jurnalul, iar acesta a demarat publicarea.

Reactii la studiu

Lucrarea a fost intampinata atat cu precautie, cat si cu entuziasm in strainatate. Dar Graham Hill, directorul Centrului privind Protectia Virtuala si exploatarea copiilor – o sectie independenta a Agentiei pentru Crime Grave si Organizate, echivalentul britanic al FBI din SUA– spune ca descoperirile verifica ceea ce agentia sa a banuit si observat ani de zile.

„Dupa parerea noastra, relatia terapeutica este punctul forte al analizei, deoarece acesti oameni sunt mai predispusi sa fie sinceri cu terapeuti in care au incredere, decat pur si simplu, sa completeze un chestionar“, spune Hill. Agentia sa a fost atat de impresionata de descoperiri incat le-a oferit lui Bourke si Hernandez un premiu in luna mai pentru contributii deosebite privind protectia copiilor. Centrul se foloseste acum de descoperiri in antrenarea organelor de mentinere a ordinii, a adaugat Hill.

Mai mult, Agentul Special Supraveghetor al FBI, Jennifer Eakin, a spus ca cercetarea efectuata, precum si observatiile clinice amanuntite au ajutat informarea si  demersurile de investigare ale Biroului. In speta, descoperirile echipei ca acesti indivizi tind sa-si subraporteze masiv numarul de molestari efective, pe care tind sa le efectueze aproape de propriile domicilii, au impulsionat FBI-ul sa efectueze investigatii mai amanuntite, care nu sunt bazate exclusiv pe informatiile primite de la copii sau materialele gasite pe calculatoarele faptasilor.

„Descoperirile au constituit un fel de revelatie pentru noi si ne-au facut mult mai eficienti in a ne rafina investigatiile“, spune Eakin.

Schimbarea sistemului?

Pentru Bourke, descoperirile vorbesc despre unele realitati cu privire la aceste crime si la carentele actuale din sistem. Deoarece copiii tind sa nu dezvaluie atacurile sexuale, criminalilor le este usor sa minta sau sa evite sa le dezvaluie, spune el. In acelasi timp, medicii, avocatii si multi altii ofera mediul pentru tainuirea realitatii, acceptand nevinovatia acestora fara alte comentarii, furnizand marturii in acest sens si oferind argumente precum „apararea prin pop-up-uri“, prin care inculpatii isi sustin ca navigheaza pe Internet in mod benign cand le apar link-uri catre site-uri pornografice cu minori de nicaieri.

Cand a confruntat acesti indivizi intr-un mediu de tratament, insa, Bourke a aflat o alta varianta: acestia au dezvaluit ca nu au primit niciodata pornografie infantila fara sa o fi solicitat – de fapt, chiar cautasera prin Google in mod activ termeni legati de acest mod de exploatare a copiilor.

„Nu am vazut niciodata un caz care sa ma fi convins ca Internetul a facut ca un individ sa devina interesat sexual de copii si nici nu exista studii credibile care sa sustina asta“, spune Bourke. „Nu te trezesti brusc ca la 40 de ani esti afectat grav de pedofilie“.

Bourke si Hernandez spera ca vor incerca si altii sa faca analize similare, iar Bourke intentioneaza sa faca cercetari in continuare din pozitia sa de la Marshals Service. In orice caz, studiul aduce la suprafata dezbaterea pe un subiect important si inca necunoscut, spune publicatia Britain's Hill.

„Singurul mod prin care putem reduce infractionalitatea de acest tip este sa incurajam oamenii sa vorbeasca deschis despre ea“, spune Bourke.