CURTEA EUROPEANA RESPINGE CASATORIILE HOMOSEXUALE - S-a decis la CEDO: nu exista un " drept la casatoria intre persoane de acelasi sex "

Pe 24 iunie Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a emis o decizie fundamentala privind casatoria si familia, refuzind sa recunoasca in spatiul european un drept la casatorii unisex, atit in cadrul Conventiei Europene a Drepturilor Omului (“Conventia”), cit si in cadrul Cartei Drepturilor Fundamentale al Uniunii Europene (“Carta”). Adoptata in 1950, Conventia e in vigoare in cele 47 de tari membre ale Consiliului Europei. CEDO este autoritatea suprema in interpretarea Conventiei, iar deciziile ei, in mare parte, pot deveni obligatorii pentru toate tarile din Consiliul Europei.

Decizia

Cazul in instanta, Schalk & Kopf v. Austria (Application 30141/04), a fost decis, cu un vot de 6 la 1, impotriva reclamantilor, un cuplu homosexual austriac. Conventia nici nu implica nici nu recunoaste un drept la casatorii intre persoane de acelasi sex, a afirmat CEDO. In Articol 12 Conventia afirma clar ca “barbatii si femeile ajunsi la virsta nubila au dreptul sa se casatoreasca si sa formeze o familie, in conformitate cu legile nationale care reglementeaza exercitarea acestui drept.” Articolul acesta de fapt repeta acelasi drept si defintie a casatoriei si familiei enuntate de Articolul 16(1) din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. In consecinta, in cazul de fata CEDO a reafirmat ceea ce a decis si cu alte ocazii: Articolul 12 din Conventie nu poate fi interpretat intr-o maniera care ar putea recunoaste un drept la casatorii intre persoane de acelasi sex. In alte cuvinte, dreptul la casatorie este rezervat de Conventie doar persoanelor de sex opus. (Paragraful 55 al deciziei)

In schimb, reclamantii au afirmat, tot in contextul Articolului 12, ca notiunea de “casatorie” a evoluat in mod radical din 1950 cind Conventia a fost adoptata initial, incit s-ar putea afirma ca astazi ea nu mai are intelesul pe care l-a avut atunci. In alte cuvinte, au afirmat reclamantii, casatoria si familia nu mai sunt instutitii concepute sau desemnate pentru canalizarea relatiilor intre sexe spre procreere, perpetuarea speciei umane sau cresterea copiilor. Dimpotriva, au afirmat ei, “casatoria” s-a transformat intr-o institutie care legitimeaza “o uniune permanenta care include toate aspectele vietii. Procreerea si cresterea copiilor nu mai sunt factorii decisivi care definesc casatoria sau familia.” (Paragraful 44 al Deciziei)

CEDO a respins si acest argument, afirmind ca fiecare stat parte la Conventie are autoritatea sa determine pentru el insusi definitia casatoriei si a familiei in conformitate cu traditia, istoria, civilizatia si cultura lui. CEDO a reafirmat deasemenea ca nu are autoritatea sa isi substituie propria definitie a casatoriei si familiei definitiilor statelor contractante. (Paragfarul 62 al Deciziei)

Reclamantii au mai argumentat in plus ca un drept la casatorii homosexuale le este conferit, daca nu de Articolul 12, atunci de Articolul 9 din Carta Drepturilor Fundamentale al Uniunii Europene adoptata in 2000 prin Tratatul de la Nisa care a intrat in vigoare in Decembrie 2009 odata cu ratificarea Tratatului de la Lisabona. Spre deosebire de Articolul 12 din Conventie, Articolul 9 al Cartei nu face distinctie intre sexe in definirea dreptului la casatorie, ci doar afirma ca “dreptul la casatorie si de a forma o familie e garantat in conformitate cu legile nationale care reglementeaza exercitarea acestor drepturi.” In consecinta, reclamantii au pretins ca nespecificarea sexelor opuse in Articolul 9 al Cartei implica recunoasterea indirecta al unui drept la casatorie si intre persoane de acelasi sex. (Paragraful 60 al Deciziei)

CEDO a respins si acest argument, afirmind, inca o data, ca Articolul 9 lasa la discretia statelor membre in Uniunea Europeana sa defineasca casatoria asa cum doresc, in conformitate cu traditia, istoria, cultura si civilizatia lor.

CEDO a respins deasemena si pretentia homosexualilor ca statele membre in Consiliul Europei sau in Uniunea Europeana ar avea obligatia sa emita legislatii interne care sa permita casatoriile unisex sau parteneriatele unisex. Iar in final, a respins si argumentul ca nerecunoasterea unui drept la casatorii unisex ar constitui discriminare la adresa homosexualilor.

Exista insa si aspecte ingrijoratoare in aceasta decizie. CEDO a declarat ca relatiile homosexuale durabile (care de fapt nu exista) sunt protejate de drepturile la “viata privata/intima” si “viata de familie” conferite de Articolul 8 al Conventiei. (Paragraful 95 al Deciziei) Ramine de vazut in ce sens si masura va evolua aceast aspect al Deciziei.

Deasemenea ingrijoratoare este afirmatia CEDO despre Conventie ca e un “living instrument,” adica o jurisprudenta in flux si metamorfoza constanta. In alte cuvinte, in opinia lui CEDO Conventia nu poate fi interpretata in prezent in contextul original in care a fost redactata, inteleasa si interpretata acum 60 de ani cind a fost adoptata initial. Punctul acesta e unul dintre cele mai controversate in jurisprudenta contemporana. Daca e acceptat fara obiectie, se poate ajunge la situatia stranie si de nedorit in care deciziile CEDO, bazate pe perceptia subiectiva a judecatorilor privind normele morale si culturale comune ale cetatenilor Consiliului Europei, ar putea da la o parte deciziile tribunalelor nationale privind valorile.

In sensul acesta decizia CEDO a lasat deschisa posibilitatea recunoasterii unui drept la casatorii homosexuale in viitorul nu prea indepartat, afirmind, putin cam ambiguu insa, ca “there is an emerging European consensus toward legal recognition of same-sex couples,” (adica ca “exista un consens european in formare inspre recunoasterea legala a cuplurilor unisex”) (Paragrafele 105-106 al Deciziei) Ne indoim ca un astfel de “consens” e in formare. In final insa declaratia aceasta trebuie sa ne dea de gindit: cu cit mai multe state europene legifereaza la nivel national casatoriile unisex sau parteneriatele unisex, cu atit mai mult CEDO va fi inclinata, intr-un caz similar viitor, sa transforme situatia de fapt a casatoriilor unisex la nivel european in una de drept la casatorii unisex in tot spatiul unional.

Un mic comentariu trebuie facut si privind aspectele de lobbying al deciziei. Actiunea de fata a inceput in Austria in 2002 cind unui cuplu homosexual austriac i s-a refuzat cererea de a se casatori. Codul familiei austriac defineste casatoria, inca din 1812, ca fiind uniunea intre un barbat si o femeie. Homosexualii austrieci au pierdut cazul in instantele interne demarind, in consecinta, actiunea prezenta in CEDO. Se poate spune fara exagerare ca intreaga miscare homosexuala europeana si internationala s-a raliat in spatele acestui caz, investindu-si in el credibilitatea, resursele si asteptarile.

CEDO a aprobat interventia in tribunal in sprijinul homosexualilor austrieci a patru organizatii neguvernamentale homosexuale: European Region of the International Lesbian and Gay Association; Federation Internationale des ligues de Droits de l’Homme; the International Commission of Jurists; si Advice on Individual Rights in Europe. Organizatiile acestea au inregistrat memorii detaliate la CEDO afirmind existenta unui drept la casatorii intre persoane de acelasi sex. Pe 25 februarie CEDO a audiat argumente orale privind cazul si a permis acestor grupuri homosexuale sa-si prezinte argumentele si la nivel oral. In plus, homosexualii austrieci au fost reprezentati in CEDO de un grup mare de juristi, coordinat de eminentul profesor englez de drept, jurist si expert in drepturile omului, R. Wintemute, profesor la Kings College in Londra.

In contrast, spre dezamagirea noastra, CEDO nu a permis grupurilor profamilie sa intervina in caz sau ca argumentele lor sa fie luate in considerare in redactarea deciziei finale. Notam insa, spre marea noastra surprindere, ca Marea Britanie, care la nivel intern a legiferat parteneriatele civile homosexuale in 2005, a intervenit in caz in sprijinul Austriei, nu al homosexualilor austrieci.

In plus, in tandem si in paralel cu acest caz, miscarea homosexuala a promovat si coordinat notiunea casatoriilor homosexuale ca si drept al omului prin actiunile intreprinse in ultimii doi ani in Consiliul Europei si in Parlamentul Europei. Remarcam, printre aceste eforturi, Rezolutia Catania, adoptata in ianuarie 2008 in Parlamentul european cu sprijinul europarlamentarilor PSD si PNL romani; Rezolutia Gross, adoptata de Consiliul Europei, fara participarea delegatilor romani, pe 29 aprilie cu un vot de 51 la 25 (din cei 318 delegati cit cuprinde Adunarea Generala a Consiliului Europei); Rezolutia Consiliului de Ministri al Consiliului Europei privind nediscriminarea pe baza de orientare sexuala adoptata in unanimitate de cele 47 de tari membre pe 30 Martie 2010; si Raportul Privind Discriminarea pe baza de Orientare Sexuala emis de Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale (Viena) in vara anului 2008.

Cum e evident, toate aceste eforturi agresive in sprijinul recunoasterii unui drept la casatorii homosexuale, facute de ani de zile, au culminant in prima jumatate a anului 2010 cu speranta unui rezultat favorabil care insa au esuat. Din fericire, CEDO nici macar nu a mentionat in Decizia ei rezolutiile privind relatiile homosexuale adoptate in Parlamentul European sau Consiliul Europei.

Situatia din Romania

Unde sta Romania in contextul acestei decizii si cum am putea fi afectati? Pentru a ne proteja, Articolul 48 din Constitutia Romaniei trebuie modificat pentru a definit casatoria nu ca uniunea liber consimtita “intre soti” (cum scrie acuma) ci intre “un barbat si o femeie.” Trebuie deasemenea specificat, tot la nivel constitutional, ca deciziile CEDO care contravin Constitutiei Romaniei sunt nule si fara efect in Romania.

Spre deosebire de Constitutie insa, Codul Civil din Romania, adoptat in iulie 2009, defineste casatoria ca fiind uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie; interzice casatoriile homosexuale; interzice parteneriatele civile, atit homosexuale cit si heterosexuale; nu recunoaste in Romania casatoriile homosexuale facute in strainatate atit intre cetateni romani sau cetateni straini; si nu recunoaste in Romania nici parteneriatele civile incheiate in strainatate atit intre cetateni romani cit si intre cetateni straini.

Situatia din Republica Moldova

Articolul 48 din Constitutia Republicii Moldova defineste casatoria ca fiind uniunea liber consimtita intre “un barbat si o femeie,” iar Codul Familei interzice casatoriile intre persoane de acelasi sex.

Din 2005 AFR a pledat si a luptat in mod conscvent pentru sanctitatea casatoriei si familiei naturale, in Romania, in Consiliul Europei si in Parlamentul European. Iar voi ne-ati sprijinit. In 2006 ne-ati dat 650.000 de semnaturi in sprijinul revizuirii Constitutiei pentru definirea casatoriei crestine in Constitutie. In 2007 am inregistrat un memoriu in Curtea Constitutionala a Romaniei in sprijinul revizuirii Articolului 48 din Constitutie. Curtea Constitutionala a primit favorabil argumentele noastre. In 2008 ati sprijinit candidatura la alegerile parlamentare a candidatilor profamilie propusi de AFR. Tot in 2008 ne-ati sprijinit prin petitii online si manuale pe care le-am inaintat Consiliului Europei in sprijinul casatoriei si familiei traditionale. In 2009 si 2010 am inregistrat documente oficiale in Consiliul Europei si in Parlamentul European in sprijinul casatoriei naturale si impotriva casatoriilor homosexuale. Am pledat deasemenea pentru respectarea suveranitatii Romaniei in chestiunea vietii de familie in conformitate cu Tratatul de la Lisabona.

Cu prilejul acestei conjuncturi importante in lupta pentru familie si casatorie, 24 iunie 2010 e intradevar o data memorabila. Ne exprimam inca o data multumirea pentru sprijinul si increderea care ne-ati acordat-o de 5 ani incoace privind lupta pentru valori in Romania si Europa. Vom continua sa o facem. Multumim deasemenea si lui Dumnezeu pentru ca ne-a scapat inca o data de planurile celui rau care cauta distrugera familiei si casatoriei. In acelasi timp insa ne amintim ca depinde in primul rind de noi daca casatoria si familia vor supravietui. Daca vom continua sa le trivializam in media, la nivel legislativ, prin avort, divort, concubinaj, adulter, violenta in familie, abuz, alcoolism, si alti factori similari dar nocivi, s-ar putea ca ele sa nu mai dainuie mult timp.

Remarcam ca presa internationala a fost luata prin surprindere de decizia CEDO si i-a acordat putina atentie. Iar articolele publicate au fost putine si laconice. Redam aici un articol al BBC: http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/10421628.stm si unul din Los Angeles Times: latimes.com/news/nationworld/wire/sns-ap-eu-europe-gay-marriage,0,1758481.story

WISCONSIN RESPINGE CASATORIILE HOMOSEXUALE

Stiri bune privind sanctitatea casatoriei parvin si din Statele Unite unde ieri dupa masa (30 iunie) Tribunalul Suprem al Statului Wisconsin a emis o decizie declarind in unanimitate (7-0), constitutionalitatea amendamentului constitutional adoptat de cetatenii statului in 2006 prin care casatoriile homosexuale sunt interzise.

PRINCIPIILE YOGYAKARTA

Va introducem astazi unei miscari foarte periculoase pentru valori – asa numitele Principii Yogyakarta. Adoptate in 2006 de un grup de juristi din diferite tari (printre care si Republica Moldova) cu prilejul unei intilniri in Yogyakarta, Indonezia, ele deliniaza doleantele si agenda miscarii homosexuale internationale. Principiile au fost desemnate sa fie inserate in dreptul international prin eforturi de lobbying in cadrul ONU. Pina in prezent, insa, aceste eforturi au fost fara succes, dar din nefericire au fost adoptate in diferite rezolutii ale Consiliului Europei, in principal Rezolutia Gross din aprilie 2010. Este imperativ ca aceste principii sa nu fie recunoscute in dreptul international.

Ne exprimam aprecierea fata de colegii de la Pro Vita Bucuresti care au studiat aceste principii periculoase si au alcatuit materialul de mai jos. Din cite stim, este singura analiza a pericolelor Principiilor Yogyakarta alcatuit pina acuma in limba romana.

Consiliul Europei se pregateste sa bage pe gatul natiunilor un document homosexual radical: Principiile Yogyakarta

Doua recente initiative adoptate de Consiliul Europei [vezi pentru lamuriri nota de final 1] asupra orientarii sexuale si identitatii de gen sunt vazute de cercuri conservatoare si pro-familia ca primi pasi inspre inserarea principiilor unui document radical, "Principiile Yogyakarta", in cadrul de lucru al institutiilor internationale.

"Principiile Yogyakarta" (PY) [ http://www.yogyakartaprinciples.org/principles_en.htm ] sunt un document adoptat in 2007 de un grup de "experti" ai lobby-ului homosexual, grup care include si cativa raportori speciali si membri ai organismelor de monitorizare ale ONU. PY re-interpreteaza drepturi ale omului care exista deja in legislatia internationala in asa fel incat sa includa si pretinse "drepturi homosexuale".

Cel mai elocvent exemplu este re-definirea familiei si casatoriei ca incluzand "dreptul la casatorie intre persoane de acelasi sex" si "dreptul la adoptie de catre cupluri de acelasi sex". PY mai cauta si sa statueze ca exercitarea libertatii de expresie si a celei religioase nu poate sa violeze "drepturile si libertatile persoanelor de diverse orientari sexuale si identitati de gen". Pentru cei neobisnuiti cu limbajul de lemn al activistilor homosexuali, sa spunem ca prin "identitate de gen" acestia inteleg posibilitatea separatiei intre genul (sexul) fizic si cel asumat, dupa bunul plac, de membrii asa-ziselor "minoritati sexuale".

Problema PY este ca ele nu au nici o valoare in afara cercului care le-a adoptat si a comunitatii la care se refera, asadar nu pot fi folosite pentru a impune, deocamdata, nimic, iar creatorii lor sunt nemultumiti ca ele sunt respinse de legislativele nationale care le vad, pe buna dreptate, drept o incercare de invalidare a celor mai profunde temelii ale societatii.

Deocamdata, in ce priveste statele UE [pentru lamurirea distinctiei intre Uniunea Europeana si Consiliul Europei vezi de asemenea nota de final 1], conform principiului subsidiaritatii, reglementarea casatoriei si a familiei (la fel ca si avortul/dreptul la viata al copilului nenascut) este de competenta exclusiva a legislativelor nationale. [2]

Motiv pentru propaganda homosexuala sa incerce, incetul cu incetul, pe cat posibil introducerea unor prevederi radicale precum Principiile Yogyakarta in decizii ale unor institutii internationale cu cat mai mare greutate, precum Consiliul Europei, agentiile ONU sau chiar Parlamentul European si ale caror acte pot crea obligatii statelor membre. [3]

Recomandarea Consiliului de Ministri al CE nr. CM/Rec(2010)5, datata martie 2010, privind masurile de combatere a discriminarii pe criteriu de orientare sexuala sau identitate de gen [ detalii privind Recomandarea Consiliului de Ministri al CE aici ] afirma ca "nici valorile culturale, traditionale, religioase, nici regulile culturii dominante nu pot fi invocate pentru a justifica discursul urii sau orice alta forma de discriminare, inclusiv pe criterii de orientare sexuala sau orientare de gen". Fiecare paragraf din apendicele documentului se refera direct la aspecte din PY, inclusiv dreptul la securitate si protectia in fata violentei, la viata intima, la respectul pentru asa-zisa "casatorie intre persoane de acelasi sex" si la adoptia de copii de catre cupluri de acelasi sex.

Rezolutia 1728 [ http://assembly.coe.int/Mainf.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta10/ERES1728.htm ] a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), adoptata in aprilie 2010 in baza raportului realizat de socialistul elvetian Andreas Gross, repeta cuvant cu cuvant definitia identitatii de gen din documentul Yogyakarta, adica "refers to each person’s deeply felt internal and individual experience of gender." Cu alte cuvinte, identitatea de gen separa sexul/genul fizic, dat prin insasi constitutia umana, de experienta si dorinta personala ale individului. Evident, aceasta poate varia, deci cineva care este azi barbat, maine poate "fi" femeie, pentru ca poimaine sa "se simta" cine stie ce altceva va mai inventa pana atunci propaganda homosexuala.

In ce priveste ultima Rezolutie citata, grupul de delegati ai Partidului Popular European, condus de noul lider, italianul Luca Volonte (o persoana de onoare, recent oaspete al unei conferinte gazduite de Alianta Familiilor din Romania la Timisoara) a reusit sa introduca in text cateva amendamente care au ajutat la netralizarea celor mai radicale formulari propuse de raportorul Gross. Astfel au fost protejate suplimentar "institutiile si organizatiile religioase" in timp ce s-au eliminat referiri la "casatoria" intre persoane de acelasi sex sau la adoptia de copii de catre cupluri de homosexuali.

Cu toate acestea, textul final al Rezolutiei 1728 contine multe dintre prevederile documentului Yogyakarta, inclusiv o referire la "incitarea la ura" (hate speech), definita ca "discurs care poate legitima sau alimenta discriminarea sau ura bazata pe intoleranta". Conform lui Gregor Puppinck, Director al Centrului European pentru Lege si Justitie, citat de publicatia Friday Fax, definitia este "prea larga si vaga" si ridica serioase riscuri spre exemplu predicatorilor sau clericilor care citeaza pasaje biblice despre pacatul comportamentului homosexual (vezi cazul de acum cativa ani al pastorului Ake Green din "paradisul social" al Suediei, condamnat la inchisoare pentru citare din Vechiul Testament).

De altfel, printre cei invitati sa vorbeasca in timpul recentelor dezbateri din APCE pe marginea raportului Gross a fost si Michael O’Flaherty, membru al Comitetului pentru Drepturile Omului al ONU, profesor la Universitatea Nottingham si unul dintre "parintii" Principiilor Yogyakarta. [4]

Desi Romania are una din cele mai mari delegatii din Adunarea Parlamentara Consiliului Europei, alcatuita din 20 de membri [5], cel putin din luna ianuarie 2010, de cand am inceput monitorizarea, la nici unul din voturile importante nu a fost prezent nici macar un singur delegat din Romania. Asta in ciuda apelurilor repetate, facute in toate modurile posibile, de reprezentantii unor organizatii pro-familie sau de colegi parlamentari.

In urma cu patru saptamani, Alianta Familiilor din Romania si Asociatia Pro-vita Bucuresti au solicitat Camerei Deputatilor sa comunice pentru care motiv delegatii tarii noastre chiulesc repetat si ce anume se va intreprinde pentru corectarea situatiei. In mediile parlamentare romanesti este cunoscut faptul ca dintre toate "comitetele si comitiile" in care deputatii si senatorii se pot inscrie, Delegatia Romaniei la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei este una din cele mai "vanate", pentru ca... da bine la CV.

[1]. Cateva lamuriri pentru cititorii mai putin initiati: Consiliul Europei (CE), fondat in 1949, este prima institutie europeana dedicata apararii drepturilor omului. Din CE fac parte 47 de tari, ai caror delegati participa in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE). Desi documentele emise de APCE nu au putere de obligativitate, ci doar caracter de recomandare, totusi ele au o importanta influenta in modul in care se iau hotararile la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) care este organismul judiciar al CE si ale carei decizii sunt obligatorii pentru statele membre. Romania este membra APCE din 1993.

A nu se confunda Consiliul Europei si APCE cu institutiile unionale (ale Uniunii Europene). La fel cum trebuie distinse Consiliul de Ministri al CE de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene, ultimele doua institutii apartinand UE... Lucru nu prea usor, avand in vedere apetenta giganticului aparat birocratic "european" pentru denumiri si scheme de lucru cat mai confuzante posibil pentru cetateanul de rand si, evident, cat mai bugetofage.

[2]. Trebuie sa reamintim ca, spre cinstea lor, membrii Comisiei parlamentare care a lucrat la noul Cod Civil le-au aratat, anul trecut, usa activistilor Accept si ai Fundatiei Soros care, uzand de aceste documente, venisera sa solicite introducerea "dreptului la casatorie" pentru homosexuali intr-un act normativ de importanta covarsitoare, care reglementeaza practic relatiile sociale in Romania.

[3]. A se intelege ca agenda lobby-ului homosexual este una pe termen lung si ca cei care o indeplinesc au rabdare suficienta. Strategia este diabolica: schimbarile sunt marunte, ca sa se evite protestele masive, si distantate temporal suficient ca sa dea timp "bizonilor" din popor sa se obisnuiasca cu ideea.

S-a decis la CEDO: nu exista un "drept la casatoria intre persoane de acelasi sex"

European Court of Human Rights: Same-sex marriage is no human right European Court of Human Right: Same-sex marriage is no human right

December 03, 2010

The five-judge panel of the Grand Chamber of the European Court of Human Rights, meeting on 22 November 2010, rejected the referral request relating to the case of Schalk and Kopf v. Austria (application no. 30141/04) submitted by the applicants.

The Court's judgment affirms that Austrian authorities acted in accordance with the Universal Declaration of Human Rights when they refused to allow the marriage of the homosexual couple Schalk and Kopf. The Court's Chamber judgment of 24 June 2010 has thereby become final (Article 44 of the European Convention on Human Rights).

The case concerned the complaint by a same-sex couple that they were not allowed to contract marriage and did not have any other possibility to have their relationship recognised by law before the entry into force of the Registered Partnership Act in Austria in January 2010. In its Chamber judgment of 24 June 2010, the Court found that Article 12 of the Convention (right to marry) did not impose an obligation on the Austrian Government to grant a same-sex couple access to marriage.

It therefore held that there had been no violation of that Article. The Court also found that there had been no violation of Article 14 (prohibition of discrimination) in conjunction with Article 8 (right to respect for private and family life).

Sursa:
- http://www.europeandignitywatch.org/day-to-day/detail/article/european-court-of-human-right-same-sex-marriage-is-no-human-right.html

- http://dir.groups.yahoo.com/group/provita/