Proces devastator de distrugere a familiei (1)

- Va ocupati cu ravna, cu toata energia de mult timp de problemele familiei si ale copiilor din Romania, probleme pe care le cunoasteti mai bine ca oricare altul. Cum vedeti in acesti ani din urma starea familiei romanesti? Mai are ea temelie trainica?

- Din pacate, anul 2009 nu se identifica cu anii trecuti si cu anii mai dinainte. Din fericire, Biserica ramane in principiile si randuielile ei neschimbate. Infailibilitatea Bisericii, capacitatea ei de a lucra fara greseala, fiindca il are in capul ei pe Hristos, poate da nadejdea ca familia sa revina in matca obisnuita. Asta inseamna curgerea fireasca a vietii in Taina cununiei si, in casa, realizarea dezideratelor de crestere si educare a copiilor.

- O familie traditionala este formata din tata, mama, copii, dar si bunici, si batrani. Care mai este acum relatia mama-tata si copii si apoi a acestora cu batranii, cu bunicii?

- Depinde daca aceste trei categorii de varste au procedat la izolare sau nu. Cata vreme copiii nu mai petrec viata lor cu parintii, pentru ca parintii si-au izolat copiii prin televizor, prin internet, prin toate nebuniile moderne, cata vreme parintii nu mai au legaturi cu parintii lor, respectiv bunicii copiilor, pentru ca ei sunt persoane post-moderne iar ceilalti sunt expirati, retrograzi, stapaneste ruptura. Aceasta e asa de puternica, incat e greu sa speri in refacere fara credinta, spovedanie, rugaciune, pocainta.

- Ati vorbit de relatiile sufletesti, le-as zice duhovnicesti. Mai exista insa o relatie familiala complet distrusa inca din anii de dupa revolutia franceza de la 1789, mai ales in secolul al XIX-lea: rolul protector al familiei traditionale fata de copii si fata de batrani a fost preluat de catre stat. Acum statele moderne isi asuma rolul de pater pentru copii, chiar preluandu-i de la parinti. Iar pe batrani i-au rupt de familia lor prin pensii, carora inainte de anul 1850 nici nu li se cunostea numele. Prin aceasta, cele trei varste, cum le-ati numit Sfintia Voastra, sunt complet rupte unele de altele, structura familiei fiind pulverizata.

- Occidentul cunoaste de mult aspecte mult mai grave ale acestor realitati, chiar daca au creat aziluri superdotate pentru batrani, din care lipseste cu desavarsire caldura dragostei familiei. Asta au facut in primul rand. Au distrus dragostea dintre oameni, in primul rand a celor de acelasi sange. In primul rand copiii au nevoie de bunici. Acum nu duc lipsa grava de parinti, dar si de bunici. Copiii pe care ii ocroteste parohia noastra, in cadrul serviciului social care functioneaza dupa noul Statut al Bisericii, duc lipsa sufleteasca de parinti, pe care incercam sa-i inlocuim, si inca mai mare lipsa de bunici. Bunicii nu pot fi nici neglijati, nici inlocuiti. Ei au rolul lor, dat de Dumnezeu, in educarea si formarea copiilor. E bine ca statul sa nu preia cu forta rolul acesta, ci trebuie sa protejeze familia. A proteja e una si a inlocui rolul parintilor este alta.

- In comunism, prin distrugerea proprietatii private si pauperizarea intregii populatii au fost spulberate posibilitatile de protectie a persoanei prin familie, nu a mai ramas nimic nici pentru urmasi, nici pentru inaintasi. Tot omul a ajuns la mana statului, marele proprietar. Astfel s-au creat conditiile ca, in acesti ani postdecembristi, sa se poate distruge familia mai usor in Romania.

- La ce ar trebui sa ne asteptam? De ce trebuie sa avem asa mari pretentii la aceste lucruri care nu au nimic comun cu Hristos? Greselile mari apar in relatia Biserica si stat, Biserica in stat, Biserica nationala… Biserica nu e din lumea asta. In nici intr-un caz nu poate sa vina statul sa faca reguli Bisericii. Biserica are regulile ei de care statul nu tine cont si nici nu-i convin. Daca statul ar fi crestin, atunci duminica nu s-ar lucra, carciumile nu s-ar deschide, in post mancarea ar fi adecvata si nu s-ar vinde carnuri in magazine. Or, statul nu face aceasta si noi ne supunem unui astfel de stat care, mai inainte, facea si multe alte rele: prigonea, omora, ii arunca pe crestini la fiare, ii extermina in lagare si temnite infioratoare. Ce pretentii sa avem de la un astfel de stat? Macar atata de ar face, sa nu se mai laude ca ajuta si face bine cetatenilor, cand de fapt strica. Asta nu inseamna ca suntem impotriva statului, ci doar criticam niste aspecte care sunt vizibile pentru toata lumea.

- Este de plans, la ora actuala, procentul de formare a familiilor tinere in Romania in comparatie cu procentul desfacerii casatoriilor. Am vazut prin ziare titluri desantate, de felul „Romania divortata”, asa de mare este numarul divorturilor, semn clar al unui proces devastator de distrugere a familiilor. Ce ziceti, este intamplator acest fenomen?

- Nu. Lucrurile sunt scapate din mana de catre oamenii cu responsabilitati spirituale. Adica noi, preotii, noi, crestinii ortodocsi cu pretentii de traire a credintei, noi, intelectualii cu pretentii de cunoastere. Eu sunt mirat ca atunci cand cineva se sinucide, aruncandu-se de la etaj, nu este intrebat preotul din parohia respectiva, daca il cunoaste pe sinucigas, daca venea la spovedanie, ce probleme avea persoana respectiva, boli psihice, ai discutat cu parintii, ce cauze au provocat tragedia? Dar lucrul acesta nu se intampla. Ceea ce inseamna ca noi nu avem o preocupare pentru problemele oamenilor din parohie. De aceea ne facem vinovati, deoarece Biserica ar trebui sa lucreze continuu soborniceste, adica sa ne doara durerea celuilalt, impreuna sa ne sfatuim, impreuna sa lucram contra raului. Nu contra unor institutii sau persoane, ci contra avorturilor, a divorturilor, a impilarilor, a sinuciderilor, a patimilor, a ispitirilor grave, a certurilor, abandonurilor etc., etc.

- Care sunt principalele cauze ale disolutiei familiei in aceste vremuri?

- Este lupta raului. Intrebarea poate fi pusa si altfel: de ce noi cedam la aceste atacuri? Este vorba de noi, preotii, credinciosii, Biserica. De ce Biserica vie cedeaza la aceste asalturi ale raului? De ce am ajuns in asa hal si ne supunem fara impotrivire rautatilor veacului? Nu e semnificativ de ce ne ataca altul, asa e rostul lui, ispita diavolului, sa ne loveasca. De fapt, cauzele sunt la noi: slabirea credintei, pierderea iubirii, acceptarea modelor de viata moderne, primirea cu usurinta a mentalitatilor pacatoase. Raul, pe acest teren slab duhovniceste si moraliceste, se propaga, intra, se salasluieste inauntrul omului si apoi explodeaza in faptele lui. Iar noi observam ravagiile din societate.

- Nu reactionam din cauza slabiciunilor noastre. Totusi exista o actiune sustinuta prin legi pentru promovarea concubinajului, a libertinismului sexual, a desfranarilor, a avorturilor, a placerilor consumiste, a prostitutiei, a homosexualitatii, precum si de modificare a continutului educatiei din scoala in sensul dezvoltarii premature a acestor patimi.

- Cazul fetitei de 11 ani de la Iasi care, cum stiti din mass media, a ramas gravida in urma unui viol, nu e singular, dar este simptomatic. Cunosc si fetite de 10 ani care au ramas gravide, au nascut si sunt bine acum. A fost dusa in Anglia sa faca avort si s-a sa mediatizat peste masura pentru ca sa existe motive pentru aprobarea legala a avorturilor la perioade mai mari pentru fetite de pana in 15 ani. Dusmanii vietii au avut un interes, de au facut atata valva. Englezii pe al nostru l-au chiuretat, iar o fetita de 15 ani de la ei a fost lasata sa nasca un prunc sanatos. Au profitat de prostia noastra si pe al nostru l-au lichidat. Vedeti ce lupta este impotriva vietii? Ce lupta este impotriva neamului? Brancoveanu de aceea a fost arestat si ucis de turci, pentru ca a inmultit neamul romanesc, a sustinut cu masuri sociale cresterea demografiei, lucru neplacut pentru dusmani. Asupreala asta sociala care functioneaza la noi de mai mult timp provoaca mari daune neamului sub aspect demografic. Sigur ca apare ideea nociva, „cu ce sa cresc copilul acesta?”, si il avorteaza. Altii ii lasa pe copii acasa si se duc prin strainatate dupa capatuiala, acolo uita de familie si praful se alege. Altii trimit bani multi si copilul de acasa se destrabaleaza cu ei. Dandanale, ba chiar tragedii. Impotriva acestor rautati trebuie sa luptam. Şi nu singuri, ci cu Dumnezeu alaturi de noi.

Proces devastator de distrugere a familiei (2)

- Noncombativitatea preotilor in parohii poate fi o complicitate, o forma de indiferenta, dar nu constituie o cauza a proliferarii avorturilor, a divorturilor, a caderii generale a societatii in pacat. Raul vine din alta parte, are radacinile infipte in organismul social. Dupa opinia mea, lupta dusa de statele moderne impotriva populatiilor este antihristica, pentru ca vizeaza imparatia lui Dumnezeu care se constituie cu oameni botezati in Hristos.

- Toate imperiile au cazut cand au lovit maternitatea. Va spun un lucru care m-a contrariat foarte tare. Persoanele care sunt demnitari, ocarmuitori in mari institutii ale statului, la serviciu fac toate mizeriile astea de care vorbim, iar in particular merg la biserica, doneaza bani la manastiri, se inchina prin pelerinaje si altele asemenea. Este o duplicitate care deruteaza multa lume. In crestinismul primar lucrurile erau foarte precise: ori credeai, ori nu credeai. Daca erai credincios, te omorau, daca nu credeai, n-aveai probleme. La ora actuala, e voie sa crezi, sa mergi la biserica, sa faci de toate, dar nu este voie sa afectezi libertatea celuilalt. Care libertate? Libertinajul, libertinismul, nebunia pacatelor de moarte. Eu am pronuntat la televiziune cuvantul curvar. O doamna psiholog m-a intrebat: „Parinte, in ce era traiti dumneavoastra de va pronuntati asa?” „Dar cum sa ma pronunt?”, am intrebat eu, ca vocabula asta este in dictionar. A zis: „Relatii sexuale”. Pai, relatii sexuale au lacustele. Oamenii, ori sunt cununati, ori sunt necununati. Cei cununati la biserica formeaza o familie, daca nu, sunt doi care curvesc.

- Se leaga de astfel de notiuni ca sa deturneze discutia de la fondul ei moral si crestinesc. Asa zisul razboi al cuvintelor vizeaza, de fapt, realitati mult mai adanci. Unele state, cum sunt SUA si Anglia, au dat legi prin care scot din limbajul copiilor cuvintele mama si tata, urmarind ca statul sa fie acela care joaca rolurile respective. Dictionarele Oxford, noile editii, nu mai cuprind cuvintele mama si tata. In conditiile acestea mai putem vorbi de familie?

- Atunci vorbim despre cuplu. Solutia e la fiecare dintre noi. Trebuie sa incepem noi, cu mic cu mare, mai invatat, mai neinvatat, sa mentinem familia. Daca s-ar scula din morminte inaintasii, ne-ar da palme, ne-ar mustra rau de tot pentru ce am facut cu mostenirea lasata de ei. Ne vor intreba: „Voi ce mai lasati in urma?” Sa ne intrebam singuri, oare ce lasam in urma noastra? Mai avem ce lasa? Suntem in stare sa mai lasam ceva?

- In toata lumea actuala se manifesta acut fenomenul de luare in posesie a copiilor de catre stat, mai ales in privinta educatiei. Parintii care se opun, de pilda, educatiei sexuale la copiii mici, de 6 ani, sunt amendati sau bagati la inchisoare. Se intinde si la noi aceasta molima. De ce nu reactionam in nici un fel?

- La 1758, Sfantul Cosma Etolianul zicea un lucru care, atunci cand l-am citit in traducere, mi-a provocat mare mirare, nu mi-a venit sa-l cred. Cu doua sute de ani inainte de aparitia televiziunii, Parintele acesta spunea ca va veni vremea cand dracul ne va vorbi dintr-o cutie vorbitoare pe care crestinii o vor aseza in locul icoanelor. Marturisesc ca am vazut textul original in care face aceasta previziune. Televizorul in sine n-ar fi un lucru rau, dar nu are cum sa nu fie rau, pentru ca, intai de toate, imi ocupa timpul de mantuire. In al doilea rand, informatia pe care o vehiculeaza este numai despre moarte, accidente, violente, talharii, derapaje adulterine sau incestuoase, despre „personalitati” cu viata complet imorala, ei bine, un astfel de continut ma convinge ca televizorul este un lucru rau, se vede clar ce vrea sa faca din mine. In cazul acesta, trebuie sa meditez si apoi sa trec la actiune, imi tai cablul si zic la revedere informatiei de acest fel. Pentru ca pot urmari la televizor si lucruri serioase, chiar bisericesti, dar cum fac sa separ raul de bine?! E o problema. Omul nu poate cu usurinta sa aleaga binele de rau. Traim vremuri de grava amestecare, de confuzii ale valorilor si reperelor. Cine are urechi de auzit, sa auda, cine are ochi de vazut, sa vada! Din mila lui Dumnezeu, fiecare e zdravan la cap, e integru fizic si psihic, fiecare poate analiza si alege solutia cea mai potrivita pentru el.

- Credeti ca putem sa ne revenim?

- Acum un an nu credeam, dar m-a incurajat protestul tacut al romanilor impotriva vaccinarii cu Gardasil. Au tacut si s-au opus. Asta inseamna ca sunt lucruri care se pot organiza, inclusiv in privinta salvarii familiei de la pieire. Numai ca orice s-ar organiza, trebuie sa aiba acoperire in istoria Bisericii. Orice facem trebuie sa avem acoperire in istoria Bisericii, sa se fi intamplat ceva semanator. De aceea suntem urmasii sinoadelor ecumenice ale Sfintilor Parinti, experientei Bisericii, trairii pustnicilor, ca sa ne folosim intocmai de invatatura care ni s-a transmis. De exemplu, Sfantul Ioan Gura de Aur a fost caterisit si, la Constantinopol, n-a mai slujit public. In pustiul in care a fost exilat a slujit si a facut-o cu atata convingere, incat atunci cand i-a picat un paianjen otravitor in potirul cu Sfanta Impartasanie, el a consumat tot continutul potirului fara sa pateasca nimic. Ori, la ora actuala, daca cineva este oprit sa slujeasca, el totusi slujeste. Isi face cabinet particular si crestinii, ca o turma nauca, navalesc acolo. Lucrul acesta nu e cu acoperire in istoria Bisericii. Traim o criza foarte profunda, nu aceasta financiara de care se face atata caz, ci o criza de autoritate, de canonicitate, constand in felul in care ne raportam credinciosii la preoti, preotii la credinciosi, preotii la episcopi, episcopii la preoti. Ea trebuie depasita, pentru ca nu putem birui fiecare separat. Ci toti impreuna cu Hristos.


Sursa: Credinta-Ortodoxa.ro

Share

Tweet