Pentru cine crede ca Patericul nu se mai scrie si azi, pentru cine crede ca teologia inseamna interpretare "spirituala" de idei sau vehiculare de notiuni de ordin religios si nu relatare a minunii pe care Dumnezeu continua si azi sa o savarseasca in oameni,

iata o stire care ii poate suprinde. Lectura cu folos !

 

Cocalarul si vinul sfintit
de Bruno Stefan

Madalin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucuresti: un ins certat cu scoala si cu bunul simt, care tragea la fiare in salile de sport pentru a-si umfla muschii, cu o ceafa groasa pe care straturile de grasime se revarsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete si lanturi de aur la gat, indragostit nebuneste de manele. Cand facea gratarele pe balcon scotea casetofonul pe geam si-i dadea pe Adi Minune si Vali Vijelie la maximum, innebunnidu-i pe vecini cu muzica de mahala si cu mirosul de mici.

Cand m-am mutat in cartierul Militari, apartamentul mi-a fost spart de trei ori in jumatate de an, iar o vecina mi-a soptit ca banda lui Madalin a fost implicata in cele trei spargeri. Cei mai multi vecini se temeau de el, caci pe unii i-a batut si i-a taiat cu cutitul. In ciuda sesizarilor la politie el era de neatins, iar reclamantii se trezeau imediat cu masinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltratati ori nevestele hartuite. Am inteles ca politia era neputincioasa in fata lui abia la a treia sesizare, cand politistul de proximitate m-a luat de-o parte si mi-a spus sa o las mai moale cu nemultumirile daca vreau sa nu o patesc mai rau. Madalin era stapanul zonei, pestele celor mai multe prostituate din cartier si organizatorul celor mai multe activitati comune: el repartiza locurile de parcare, el stabilea cine si cand are dreptul sa joace fotbal pe terenul scolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optima in apartamente si toate reparatiile si actiunile de modernizare a blocurilor din jur depindeau in totalitate de vointa lui.

Dupa ce mi-a spart a treia oara apartamentul a trebuit in mod firesc sa-mi cumpar alta mobila. Intamplarea a facut ca in momentul descarcarii camionului cu mobila sa dau de Madalin si de oamenii din banda lui chiar in fata blocului. Facandu-ma ca nu stiu ca ei mi-au spart apartamentul si ca ei stiu de sesizarile mele la politie impotriva lor, i-am rugat sa ma ajute sa urc mobila pe scari pana la etajul 6, promitandu-le ca-i cinstesc pe masura. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat rasul si ma asteptam sa reverse asupra mea o serie de injuraturi, daca nu si o ploaie de pumni si lovituri. Dar Madalin le-a spus serios, in mod neasteptat:
Haideti baieti sa-l ajutam pe dom' profesor.

Odata aranjata mobila in casa, am scos o damigeana de vin de la tara si nu m-am lasat pana nu i-am imbatat. Dupa ce vinul si-a facut efectul si limbile s-au dezlegat, au recunoscut ca mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis ca nu vor mai face acest lucru cu mine si chiar mi-au spus ca imi vor da inapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut sa le vanda la talcioc. Tot band si povestind vrute si nevrute, razand cu ei si aratandu-mi simpatia fata de stilul lor de viata, am ajuns dupa cateva ore sa devenim apropiati. Abia tinandu-se pe picioare, Madalin s-a ridicat solemn si a decretat: Dom' profesor e de-acum fratele meu si treba sa spuneti tuturor baietilor ca cine nu-l trateaza ca pe fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Madalin.

Simpatia lor fata de mine nu a disparut nici dupa ce aburii alcoolului s-au evaporat. Zilele urmatoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare din spatele blocului, lucru care m-a indatorat si m-a facut sa-i mai invit o data la un pahar de vin. Promisiunea lor a ramas batuta in cuie si desi multe apartamente au mai spart in zona si chiar in blocul nostru, de apartamentul meu nu s-au mai atins niciodata si chiar mi-au adus inapoi un costum, cateva carti si doua lenjerii furate in spargerile anterioare. Ma salutau zgomotos cum ma vedeau si le raspundeam la fel, desi mi-era jena de vecinii care se uitau la mine cu severitate, banuind ca m-am bagat in banda lor.

De mai multe ori veneau la usa mea si-mi cereau ba o bormasina, ba cricul de la autoturism, ba sa vorbesc la cate-o scoala cu directorul sa nu-l exmatriculeze pe cate-un golan minor din gasca lor. Madalin a devenit celebru pe plan international, aparandu-i poza in cea mai cunoscuta revista americana de turism, pentru ca s-a nimerit sa bata la usa mea tocmai cand aveam invitat acasa pe directorul acelei reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut si cum m-am imprietenit cu hotii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobisnuit dintre "cei buni" si "cei rai", dintre interlopi si universitari, facand din relatia noastra subiectul unui interesant articol.

Cu vremea intalnirile noastre s-au rarit, iar eu am inceput sa lucrez mai intens la teza de doctorat despre puscarii. Intr-una din vizitele mele de documentare la penitenciarul Rahova am dat nas in nas cu Madalin. Fusese arestat pentru ca sparsese casa liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja smecher - cel mai inalt grad in ierarhia informala a detinutilor si unul din cei mai influenti puscariasi. Discutiile cu el m-au lamurit asupra multor fenomene sociale care se petrec in inchisori si gratie lui detinutii si gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu si mi-au povestit numeroase cazuri neobisnuite, pe care le-am prezentat in cateva povestiri, articole si studii de caz. Am reusit sa obtin de la conducerea administratiei centrale a puscariilor autorizatia sa-l angajez in proiectele mele de cercetare, iar munca sa-i fie recunoscuta oficial si scazuta din pedeapsa. Cu aceasta autorizatie am mers cu el ca asistent de cercetare in multe din inchisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atat de important incat teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune lucrari sustinute in ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusa imediat in SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vanduta carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare conditionata, el reusind sa iasa din puscarie cu 2 ani inainte de termen.

Eliberarea lui a fost un eveniment pe care gasca trebuia sa-l serbeze cu fast, spre timorarea vecinilor. In spatele blocului s-au intins mesele pline cu bucate, iar gratarele sfaraiau continuu pentru a asigura fripturile si micii pentru toti cocalarii zonei. insusi Adi Minune si Vali Vijelie au venit si au cantat la aceasta petrecere, iar versuri precum: "puscarie, puscarie / urata mi-ai fost tu mie" ori "n-ai venit la vorbitor / curvo vezi ca te omor" au rasunat pana tarziu in noapte. Madalin m-a pus in capul mesei alaturi de el si le-a cerut manelistilor sa compuna pe loc o serie de cantece pentru mine. "Dom' profesor esti destept / i-ai tras pe gabori in piept" a fost refrenul cel mai cantat in acea seara ca omagiu adus mie - eliberatorul lui Madalin.

In a doua seara m-am trezit cu el la usa apartamentului meu. Venise sa-mi vorbeasca despre planurile lui, despre loviturile pe care voia sa le dea si despre modurile in care vedea reorganizarea bandei lui de talhari. Era plin de optimism si avea chef de bautura. Am scos din camara un vin manastiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A baut bidonul de 2 litri pe nerasuflate, mi-a multumit pentru ajutor si a plecat sa se culce. De-atunci nu l-am mai vazut. Fratele lui mi-a spus ca a doua zi s-a dus la biserica - lucru neobisnuit pentru el. S-a spovedit si apoi a plecat la manastirea Neamt sa se calugareasca.

Banda lui si-a continuat activitatea la fel cum si-o continuase si in timpul detentiei lui, dar mai putin agresiva, mai putin zgomotoasa. O parte din membrii ei au plecat dupa integrarea Romaniei in Uniunea Europeana in diverse tari la furat. Cei ramasi s-au bagat in politica si i-am vazut in campaniile electorale alaturi de Traian Basescu - idolul absolut al lui Madalin si al intregii bande. Intre timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Madalin s-a sters tot mai mult din memoria mea, lasand locul altor evenimente si personaje mai actuale.

In saptamana patimilor din acest an am fost la Muntele Athos impreuna cu cativa prieteni. La izvorul tamaduirii am intalnit un pustnic roman care vorbea catorva pelerini cu inflacarare despre Fecioara Maria. M-am apropiat sa-l ascult si eu. Calugarul care ma insotea mi-a soptit ca cel care vorbeste este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil sa vada in oameni trecutul, bolile sau dorintele lor. Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Basescu afara din Muntele Athos anul trecut. Cand a aterizat pe helioportul de la manastirea Marea Lavra, cei mai multi calugari romani s-au apropiat sa-l vada, sa-l auda si sa dea mana cu  presedintele Romaniei, mai ales ca venise cu o donatie importanta pentru cele mai multe schituri si chilii romanesti. Dar Varsanufie i-a strigat sa plece, caci a facut un legamant cu necuratul si are intotdeauna doi draci in spatele lui. Tosi calugarii au facut atunci cativa pasi inapoi, iar staretul Marii Lavre i-a spus lui Traian Basescu ca nu il poate gazdui peste noapte daca pustnicul a vazut asa ceva in jurul lui.

L-am privit cu atentie - era un om foarte slab, cu parul lung prins intr-o coada, cu o barba pe care si-o mangaia cu niste degete foarte lungi si subtiri. Se diferentia de ceilalti calugari si preoti intaniti pe Muntele Sfant prin corpul extrem de slab si ochii foarte patrunzatori. S-a intors spre grupul nostru sa ne cuprinda si pe noi cu privirea. Se uita pe rand la fiecare dintre noi si ne spunea cateva vorbe care ne amuteau prin exactitatea lor: unuia i-a spus ca degeaba a incearcat sa aiba copii in ultimii 10 ani, caci dorinta i se va implini abia peste alti 3 ani ("ce e scris sa apara peste 13 ani, atunci va apare si orice-ai face nu vei reusi sa scurtezi termenul"). Altuia i-a spus ca va continua sa-si insele nevasta cu secretara lui inca un an, dupa care se va potoli. Unui prieten i-a descris cu exactitate accidentul de masina pe care l-a avut in urma cu un an si jumatate.

Cand a ajuns in dreptul meu m-am aplecat cu smerenie sa sarut mana acelui sfant, asa cum facusera si cei dinaintea mea, dar el nu m-a lasat. M-a privit in ochi si m-a intrebat: Dom' profesor, nu ma recunosti?

Abia dupa accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a vorbit celorlalti pelerini) mi-am dat seama ca Varsanufie este aceiasi persoana cu Madalin. Ceafa groasa si tunsa scurt era acum inlocuita cu o ceafa subtire acoperita de un par lung, degetele butucanoase pline de inele si ghiuluri erau acum subtiri si golase, lanturile de aur de la gat erau inlocuite de un snur de care avea agatata o icoana despre care calugarul insotitor mi-a spus ca e o icoana a Fecioarei Maria venita pe mare direct langa chilia lui, facatoare de minuni, de care nu se dezlipeste de cativa ani.
Madalin? - l-am intrebat nesigur. Varsanufie acum, mi-a raspuns.

M-a rugat sa astept sa dea binecuvantarea tuturor pelerinilor. L-am urmarit cu o curiozitate sporita, nevenindu-mi sa cred in transformarea unui cocalar in sfant. Dupa ce prietenii mei si ceilalti pelerini din grup s-au departat, am pornit sa ne plimbam amandoi pe munte, bucuros de revederea neasteptata.
Știam ca ai sa vii, mi-a spus el. Te-am chemat in toate rugaciunile mele sa-ti multumesc ca mi-ai deschis ochii.
Despre ce vorbesti? - l-am intrebat. Despre experienta noastra prin puscarii?

Nu dom' profesor, ci despre schimbarea pe care ai facut-o in mine dupa eliberare. Tii minte ca mi-ai dat sa beau atunci o sticla de vin manastiresc? N-am putut sa dorm toata noaptea. Maica Domnului mi-a aparut in fata ochilor si mi-a spus sa renunt la stilul meu de viata si sa merg in calea Fiului Ei. M-a cutremurat atat de mult incat a doua zi m-am dus sa ma spovedesc pentru prima oara in viata. Preotul mi-a spus ca ma astepta, ca si lui i-a aparut Fecioara Maria care i-a spus sa-mi indrepte pasii spre manastire. Am fost intai la Neamt, iar dupa ce am primit numele Varsanufie am venit pustnic aici. M-am mutat in chilia  pustnicului Visarion, care murise recent - o pestera sapata in stanca langa mare. intr-o noapte marea a devenit dintr-o data agitata, iar o lumina puternica iesea din ea pana la cer. Am fugit la tarm si am vazut ca lumina insotea o icoana care se indrepta spre mine. Am innotat pana la ea fara sa ma tem de marea agitata si am adus-o in chilia mea. A doua zi am pus-o in schitul Prodromu dar cand am ajuns la mine in chilie ea era agatata de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine si ea m-ajuta sa vad in oameni bolile si nefericirile lor, minciunile si greselile vietii lor.

Am stat ore intregi ascultandu-l. Analfabetul de alta data devenise acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfintilor Parinti cu o siguranta pe care n-am intalnit-o nici la cei mai docti profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu grija, smerenia si bunatatea luase locul argoului de cartier, arogantei si violentei din trecut. O schimbare atat de profunda nu am intalnit pana acum la nici un alt om.

La despartire m-a rugat sa duc ceva acasa. Mi-a dat 7 sticle de vin si mi-a spus sa dau cate una fiecarui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Nelutu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile Șmenaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi si lui Gelu Frumuselu.

Ajuns in Bucuresti am mers direct in vechiul meu cartier la cocalarii din fosta lui banda, lasandu-le cate o sticla de vin cu rugamintea sa o bea in prima zi de Pasti. M-au primit cu bucurie si mi-au cerut mai multe informatii despre vechiul lor camarad. Le-am povestit despre intalnirea cu el si despre schimbarea constatata, dupa care ne-am despartit.

Ieri insa sora lui Sile Șmenaru m-a sunat sa-mi spuna ca toti 7 au plecat spre Athos. Daca si ei se vor calugari ma gandesc foarte serios sa aduc cateva tone de vin de pe Muntele Sfant si sa dau cate o sticla fiecarui cocalar din Romania. As face tara mai frumoasa, infractionalitatea s-ar reduce, iar manelele ar disparea. I-am expus acest plan unui important lider politic, apropiat al Presedintelui Traian Basescu.

Esti nebun? - m-a intrebat el. Tu vrei sa ramanem fara electorat? Scoate-ti ideea asta din cap.


Sursa: http://www.jurnalul.ro/stire-special/cocalarul-si-vinul-sfintit-540904.html